Mierla comuna – Caracteristicile speciei

Mierla comuna (Turdus merula) este o pasare cantatoare din familia Turdidae, ordinul Passeriformes. Aceasta este raspandita in intreaga Europa, Asia,  Africa de Nord, Australia si Noua Zeelanda. O pasare familiara pentru multi, mierla poate fi intalnita intr-o varietate de habitate, inclusiv in gradini.

Culoare: Masculul este negru uniform, iar femela neagra-maronie.
Greutate: 60-100-150 gr, aprox. 25 cm, anvergura aripilor 34-38 cm

Speranta de viata: 3 ani. Recordul actual de longevitate pentru aceasta specie este de 14 ani si 9 luni.

 

Generalitati

Mierla comuna este cunoscuta si sub numele de Mierla Eurasiatica (Eurasian blackbird), pentru a o distinge de mierlele neinrudite. Adesea, este cunoscuta doar ca „mierla”.

Numele stiintific al Mierlei comune este Turdus merula. „Turdus” provine din limba latina si inseamna „sturz” iar „merula” provine de asemenea din latina si inseamna „pasare neagra”.

Alte mierle din familia Turdidae care pot fi intalnite in Romania sunt:

• Mierla albastra (Monticola solitarus) (sau „Blue Rock Thrush”) – Este necuibaritoare, si foarte rara. Are doar 4 observatii in Romania. Cuibareste in Europa de Sud, Africa de Nord si in NV Asiei, pana la altitudini de 3.000 m. Prefera sa stea in apropierea apei, si poate fi observata atat pe tarmuri, cat si in luncile raurilor. Este in principal sedentara, dar unele populatii migreaza spre sud si sud-est. Culoarea penajului este negru cu albastru.
• Mierla de piatra (Monticola saxatillis) (sau „Rufous-tailed Rock Thrush”) – Specie migratoare, ce cuibareste rar in Romania. Arealul sau de cuibarire cuprinde Sudul Europei, Asia Mica si Asia de Est, populatii mai mici fiind prezente si in Europa Centrala si in Africa de NV. Prefera carierele de piatra din zonele de munte si de deal, dar si alte habitate stancoase. Se hraneste cu insecte si soparle de talie mica. In perioada migratiei mananca si fructe de padure. Ierneaza in Africa tropicala. Culoarea penajului este alb cu portocaliu, maro si albastru.
• Mierla gulerata (Turdus torquatus) (sau „Ring Ouzel”) – Se aseamana mult cu mierla, dar masculii au pe piept o banda alba, iar penele partii inferioare au un aspect de solzi, cu marginile mai deschise la culoare. Arealul sau tipic de cuibarire este in zona montana, insa in perioada de migratie (in lunile martie si octombrie) poate fi vazuta si in alte habitate. Cuibareste sporadic in aproape toate zonele de munte ale Europei, in padurile de conifere, intercalate cu poieni si pasuni alpine, in zonele cu arbusti sau ienupar. Culoarea penajului este negru cu alb.

Aspect

Masculul este negru uniform, iar femela neagra-maronie.

Masculii adulti au penajul negru. In timpul sezonului de reproducere, inelul ocular si ciocul se coloreaza in galben-portocaliu. Un mascul adult cu ciocul negru si fara inel ocular colorat este unul aflat in afara perioadei de reproducere.

Femelele sunt de culoare maro, adesea cu o pata mai palida pe gat.

Puii sunt de culoare maro-cald, cu pete (puncte) pe penaj.

Habitat natural

Specie cuibaritoare, partial migratoare. Cuibareste pe arbori si arbusti, uneori pe cladiri. Puii pararesc cuibul inainte de a invata sa zboare. Habitatul sau natural includ zonele urbane, campuri si pajisti, habitat cu arbori, zone agricole.

Mierla era specie de padure, a devenit insa o prezenta comuna si in gradinile si parcurile oraselor.

Migreaza in bazinul Marii Mediterane, dar o parte insemnata a pasarilor (predominant masculi) raman la noi si pe timpul iernii.

Studiile au aratat ca aceste pasari au o rata de succes mai mare de cuibarire in zonele urbane decat in zonele impadurite. Acest lucru se poate datora faptului ca in zonele urbane exista mai putin pradatori (50%) fata de paduri (80%). Cel mai adesea sunt prezente in gradini in luna februarie. Mierlele se muta in mod constant in cautare de hrana, asa ca este posibil sa vedeti in gradina chiar si 74 de mierle diferite in aceeasi zi.

Mierlele cuibaresc din martie pana in iulie si au pana la 3 pui pe an. Depun pana la 4 oua intr-un cuib si le clocesc pana la 14 zile. Puii eclozeaza dupa aproximativ 15 zile.

Hrana

Se hraneste cu omizi, rame, insecte si fructe de padure. Se hraneste in special cu hrana de origine animala, dar consuma in functie de anotimp si unele fructe si seminte vegetale.

Sunete si cantecul pasarii

Are un cantec frumos, melodios, asemanator unui ton de flaut. Cantecul masculului se aude uneori dupa lasarea serii. Apelurile sunt foarte zgomotoase si implica diverse sunete.

Desi uneori pot fi auziti cantand in decembrie si ianuarie, ei incep sa cante mai ales in februarie. De obicei se opresc sa cante in luna iunie.

Sanatate

Mierlele comune (si alte specii) sunt uneori afectate de leucism, care este o lipsa de pigment melanistic in penele lor. Aceste pasari vor prezenta pe pene pete de culoare alba. Leucismul este o caracteristica ereditara care consta in lipsa completa a pigmentului din firele de par, concomitent cu prezenta lui in ochi si in unele mucoase aparente.

 

Puteti tine o mierla comuna ca animal de companie?

Da, puteti, iar mierlele s-au dovedit a fi destul de receptive la oameni. Insa veti avea nevoie de o voliera mare. Viata intr-o voliera in aer liber este o modalitate excelenta de a mentine aceste pasari curioase ocupate si interesate de imprejurimile lor.

Fie ca cauta hrana sau cerceteaza o alta pasare care trece prin zona, mierlele tinute in aer liber tind sa fie mai active si mai viguroase decat pasarile de interior.

Daca doriti sa le tineti la interior, cea mai buna solutie este sa le oferiti o colivie de papagali Macaw. De asemenea, sa le acordati timp in afara coliviei, intr-o incapere protejata impotriva pasarilor.

Hranirea unei mierle tinute ca animal de companie

In captivitate, ca animale de companie, aceste pasari se descurca bine cu hrana comerciala de inalta calitate pentru pasari insectivore in care au fost amestecate pelete, ou fiert si putina carne de vita gatita. Mierlele se bucura de lacuste, viermi de pamant, greieri, paianjeni, gandaci, termite, molii, viermi de faina, viermi de ceara, viermi de matase – aproape orice nevertebrat, cu alte cuvinte! Conservele de melci, lacuste si viermi de matase, comercializate pentru a fi utilizate la reptilele captive, sunt un mijloc convenabil de crestere a continutului nutritional al dietei merlei. Pasarea dvs. se va bucura probabil si de mancaruri „gatite si servite” pe baza de fructe/legume, formulate pentru papagalii mari.

In salbaticie, Mierlele comune se hranesc aruncand frunzele moarte deoparte pentru a descoperi insectele ascunse. Ca animale de companie, mierlele nu isi pierd niciodata „tendintele de scormonit” si pot crea destula mizerie la ora mesei.

 

Stiati ca…?

• Puii de mierla se nasc fara pene
• Mierla este de regula monogama toata viata, ramanand cu acelasi partener
• Cand isi apara teritoriul, masculul va alegra cu capul inainte
• Coloratia ciocului si a inelului ochiului la mascul in galben-portocaliu este o tactica de a atrage femela in sezonul de imperechere
• Pentru femele, ciocul galben sugereaza ca masculul are abilitati bune de cautare a hranei

 

Cititi si: Myna – o pasare inteligenta din familia graurilor

Sursa imagini: pixabay.com